Sterilitatea
Sterilitatile de cauza feminina

Sterilitatea este definita ca imposibilitatea obtinerii unei sarcini, e un simptom nu o boală, de aceea se caută contextul în care apare.

Infertilitatea reprezinta imposibilitatea de a menține o sarcină apărută, denumită “boală abortivă” dacă apar succesiv 4 avorturi.

 

în 30% din cazuri etiologia este multifactorială

factorul masculin e responsabil de 40-50% din cazuri;

factorul feminin e responsabil de 40% din cazuri

factorul feminin asociat cu cel masculin e responsabil de 20% din cazuri

Cauze

Marea majoritate a sterilitatilor de origine feminina recunosc cauze anatomice, biochimice (reactie imunologica) sau functionale (tulburari ale ovulatiei) .
- Sterilitatile de origine anatomica, cele mai frecvente, sunt mai ales de origine tubara. Mai rar, malformatiile uterine, o tumora (fibrom submucos), o infectie cronica (endometrita) pot impiedica implantarea oului in mucoasa. Exista, de asemenea, sterilitati legate de o anomalie a colului uterin sau a compozitiei glerei cervicale (mucus secretat de colul uterin). Sterilitatile de origine tubara sunt cauzate de o obstructie a trompelor, in general ca urmare a unei salpingite legate, de exemplu, de o boala cu transmisie sexuala. Dar o sterilitate tubara poate proveni, de asemenea, in urma unor infectii contractate la nastere, cu ocazia unui avort, a punerii unui sterilet sau a practicarii unei histerosalpingografii. O sterilitate tubara este definita in caz de hidrosalpinx (obstructie a extremitatii trompelor, care se umplu atunci cu un lichid seros) sau in caz de aderente (tesut cicatriceal care se interpune intre ovare si pavilioanele tubare). Alte afectiuni (tuberculoza, endometrioza), omalformatie congenitala atrompelor sau sechelele uneiinterventii chirurgicale pot, de asemenea, sa antreneze osterilitate definitiva, ligaturareatrompelor sau ablatia lor, din cauza uneisarcini extrauterine de exemplu, au acelasi efect.
-sterilitatea de origine imunologica este, la femeie, o forma dealergie lasperma barbatului,femeia generand atuncianticorpi antispermatozoizi, care se pun in evidenta inglera cervicala sau insange.
-sterilitatea de origine ovulatorie poate fi provocata de absentaovulatiei in cursulciclului menstrual. Absenta sau neregularitatea ovulatiei rezulta dintulburari hormonale (insuficienta ovariana, boala suprarenaliana sau tiroidiana) sau dintr-o afectiune a ovarului (chist, tumora). In sfarsit, o tulburare a ovulatiei poate fi urmarea stresului.

Diagnostic

Pentru a diagnostica sterilitatile de origine uterina se face apel la histerosalpingografie (radiografie a uterului si trompelor uterine), la histeroscopie (examen endoscopic al uterului pe cai naturale) si la celioscopie (examen direct al organelor genitale multumita unui tub dotat cu un sistem optic si introdus printr-o mica incizie in abdomen). Calitatea glerei este controlata prin testul lui Huhner (examenul unui prelevat de glera recoltat la cateva ore dupa raportul sexual), eventual completat cu un test de penetrare incrucisata in vitro (comparatie intre doua esantioane de glera, unul de la femeia in cauza si altul martor, puse ambele in contact cu sperma partenerului). Diagnosticul sterilitatilor de origine tubara se bazeza pe histerosalpingografie sau pe celioscopie. Sterilitatea de origine imunologica se diagnosticheaza in urma prelevarii de glera cervicala si a punerii in evidenta aanticorpilor antispermatozoizi. In sfarsit, tulburarile de ovulatie pot fi relevate prin citirea curbei de temperatura care a fost luata in fiecare dimineata de catre femeie. Aceasta citire este completata cu dozarile sangvine ale hormonilor foliculostimulant (FSH) si luteinizant (LH), precum si a prolactinei intre a 3-a si a 8-a zi a ciclului, si prin cea a progesteronului dupa ovulatie.

Tratament

Tratamentul este chirurgical sau medicamentos, in functie de originea sterilitatii. Tratamentul chirurgical este indicat in cazul sterilitatii de origine tubara. El vizeaza restabilirea permeabilitatii trompelor sau eliberarea micului bazin de aderente cu scopul de a permite pavilioanelor trompelor, uneori reconstituite prin salpingoplastie, sa capteze din nou ovulele eliberate de ovar. Fibroamele uterine si anumite malformatii uterine pot, de asemenea, sa fie operate cu succes.
Tratamentul medical este indicat in caz de defect al glerei cervicale sau de tulburare a ovulatiei. In primul caz, el face apel la luarea de estrogeni pe cale orala din a 6-a pana in a 13-a zi a ciclului, calitatea glerei fiind apoi evaluata multumita unui test postcoital al lui Huhner. In al doilea caz, tratamentul consta in administrarea orala, in timpul primei parti a ciclului, de citrat de clomifen, medicament neurotrop care stimuleaza ovulatia. Acest tratament poate fi prescris singur sau in asociere cu luarea de estrogeni si/sau de hormon gonadotrofic menopauzic (H.M.G.), un amestec de hormoni foliculostimulant si luteinizant recoltati pornind de la urinele femeilor aflate la menopauza. Hormonul gonadotrofic menopauzic stimuleza in mod direct ovarele. Un hormon foliculostimulant de sinteza, produs prin inginerie genetica, este actualmente experimentat in aceasta indicatie. In sfarsit, atunci cand este necesar, o injectie cu hormon corionic gonadotrofic (H.C.G.), hormon secretat de placenta in timpul sarcinii, permite declansarea ovulatiei. O sustinere cu progesteron este in continuare adesea necesara in timpul celei de a doua faze a ciclului.
Tratamentul inductor al ovulatiei necesita o supraveghere indeaproape a ciclului: dozari hormonale sangvine privind estrogenii, hormonul luteinizant si progesteronul si practicate fie separat, fie simultan in jurul perioadei ovulatorii; ecografie care masoara dimensiunile foliculului sau foliculilor ovarieni si precizeaza numarul lor exact; studiu al glerei cervicale, practicat in cursul unui examen ginecologic.
Oricare ar fi tulburarea de ovulatie tratata, exista un risc mai mare de sarcina multipla sau extrauterina. Daca tratamentul, chirurgical sau medical, nu este suficient pentru a obtine o sarcina, pot fi avute in vedere o inseminare sau o fecundatie in vitro. In cadrul unei sterilitati de origine imunologica, tratamentul este inseminarea, scurcircuitant canalul cervical unde sunt cantonati anticorpii antispermatici.